Dictionar

reculege

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. recueillier)

1. refl. a-și veni în fire, a-și recăpăta calmul, liniștea.
2. a medita profund, a se cufunda în meditație.
 

reculegere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reculege)

1. acțiunea de a (se) reculege.
2. moment de ~ = moment de tăcere și de meditație în memoria unui dispărut.
 

reculegere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reculege)

1. acțiunea de a (se) reculege.
2. moment de ~ = moment de tăcere și de meditație în memoria unui dispărut.
 

religiozitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. religiosité, germ. Religiosität)

1. evlavie, pietate.
2. reculegere.