Dictionar

recâștiga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + câștiga)

1. a câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta.
2. a obține din nou victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.).
3. a recupera terenul pierdut într-o manevră militară.
4. (neobișnuit) a-și reveni, a se reculege.
 

recâștigare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. recâștiga)

1. acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire.
 

ratrapa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rattraper)

1. a (se) reface; a relua; a (-și) recâștiga (forțele).
 

recupera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. récupérer, lat. recuperare)

1. tr. a recâștiga, a redobândi.
2. a lucra o zi, o oră etc. pentru a acoperi pe cele pierdute dintr-o cauză oarecare.
3. a utiliza total sau parțial un material, o energie care în mod obișnuit se pierde.
4. (mar.) a trage lanțul ancorei sau o parâmă atât cât să rămână întins(ă).
5. intr. a-și recăpăta capacitatea de muncă.
 

recâștigare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. recâștiga)

1. acțiunea de a recâștiga și rezultatul ei; redobândire.
 

redobândire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. redobândi)

1. acțiunea de a redobândi și rezultatul ei; obținere din nou, recâștigare.
2. recăpătare a unui lucru, a unei situații, stări etc.
 

udini

Parte de vorbire:  vb. intr. (regional)  
Etimologie: (necunoscută)

1. a întrerupe temporar o activitate pentru a-și recâștiga energia, a se reface; a (se) odihni.