Dictionar

victorian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. victorien, engl. victorian)

1. referitor la stilul la modă în Anglia în epoca corespunzătoare domniei reginei Victoria (1837-1901), caracterizat prin accentul pus pe pompă, ceremonial, precum și prin pudibonderie, îngustime de vederi etc., iar în arhitectură printr-o ornamentație greoaie.
 

victorianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. victorianism)

1. spirit victorian, concepții rigide, puritane.
 

bonapartism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonapartisme)

1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franța, după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte.
2. atașament față de dinastia întemeiată de Napoleon.
3. formă de dictatură personală.
 

victorian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. victorien, engl. victorian)

1. referitor la stilul la modă în Anglia în epoca corespunzătoare domniei reginei Victoria (1837-1901), caracterizat prin accentul pus pe pompă, ceremonial, precum și prin pudibonderie, îngustime de vederi etc., iar în arhitectură printr-o ornamentație greoaie.
 

victorianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. victorianism)

1. spirit victorian, concepții rigide, puritane.
 

helmintosporioza ovăzului

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Cochliobolus victoriae
2. FR helminthosporiose de l’avoine; taches des semis et des tiges de l’avoine
3. EN helminthosporium seedling and stem blight of cat
4. DE Helminthosporium-Sämling- und Stengelstreifigkeit des Hafers
5. RU rельминтоспориоз проростков и стеблей овсa
6. HU zab hálózatos levélfoltossága
 

recâștiga

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (re- + câștiga)

1. a câștiga (ceva) din nou; a redobândi, a recăpăta.
2. a obține din nou victoria (într-o competiție sportivă, într-un proces etc.).
3. a recupera terenul pierdut într-o manevră militară.
4. (neobișnuit) a-și reveni, a se reculege.