Dictionar

Rezultate principale (Stem):

Stem

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. stem)

1. acord de anagajare a unei nave prin care armatorul se obligă efectueze transportul, se hotărăsc data şi locul încărcăturii, cantitatea de încărcat rămânând eventual a se stabili ulterior.


Rezultate secundare (Stem):

Agroecosistem

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (agro- + ecosistem, cf. fr. agroécosystème)

1. ecosistem modificat de om pentru a exploata o parte din materia organică pe care o produce, în general în scopuri alimentare; ecosistem agricol.


Biosistem

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biosystème)

1. totalitatea relaţiilor pe baza cărora este constituit un sistem în natură, pe un anumit teritoriu.


Diasistem

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. diasystem, fr. diasystème)

1. sistem lingvistic dedus din analiza a două graiuri sau dialecte cu similitudini parţiale; supersistem.


Ecosistem

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écosystème)

1. complex unitar din biocenoză şi mediul fizic înconjurător; biogeocenoză.

2. ~ uman = sistem format din populaţia umană şi habitatul său, integrat în biosferă.


Epiblastem

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épiblastème)

1. excrescenţă superficială, poroasă sau vâscoasă, pe frunze.


Macrosistem

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. macrosystème)

1. sistem social al unei forme de organizare instituţionalizate.


Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.


Abazie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abasie)

1. (med.) tulburare a sistemului nervos, care se manifestă prin neputinţa de a merge normal.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Abiotrofie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abiotrophie)

1. (biol.) proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos); slăbire sau încetare a funcțiilor unui țesut, organ sau organism.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Acces

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accès, lat. accessus)

1. posibilitate de a ajunge, de a pătrunde într-un anumit loc, la cineva etc.; intrare, loc pe unde se pătrunde undeva.

2. (med.) simptome care apar brusc și determină o stare acută a unei boli.

3. (fig.) izbucnire trecătoare și violentă a unei stări sufletești.

4. (inform.) proprietatea sistemelor de memorie de a permite înregistrarea și regăsirea informației.