refutație
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. réfutation)
Etimologie: (fr. réfutation)
1. acțiunea de a refuta și rezultatul ei; refutare.
2. prezentare scrisă sau orală care urmărește să demonstreze că o afirmație este falsă.
3. (var.) refutațiune.
4. (antonime) aprobare, confirmare.