OK
X
indenegabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. indenegabile)
1.
a
cărui
existență
sau
natură
nu
poate
fi
negată.
2.
care
nu
poate
fi
negat
sau
refutat;
indeniabil.
teză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. thèse, lat. thesis)
1.
afirmație
expusă
și
susținută
într-o
discuție;
idee
principală
dezvoltată
într-o
scriere,
într-o
cuvântare.
2.
idee,
concepție,
teorie
prestabilită
în
care
un
artist
încadrează
forțat
elementele
realității.
3.
(la
Hegel)
prima
etapă
a
triadei,
care
este
negată
de
antiteză.
4.
lucrare
scrisă,
trimestrială,
semestrială
etc.
făcută
de
elevi
în
clasă
în
fața
profesorilor.
5.
lucrare
științifică
prezentată
de
un
candidat
pentru
obținerea
titlului
de
doctor
sau
de
licență.