OK
X
rostel
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. rostelle)
1.
proeminență
în
formă
de
cioc;
rostru.
rostel; rostru
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
rostellum;
rostrum
2.
FR
bec;
rostelle
3.
EN
rostel;
beak;
small
beak
4.
DE
Schnäbelchen;
Schnabel;
Hakel
5.
RU
носик;
клювик;
рострум
6.
HU
csőröcske;
rosztellum
rostelat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. rostellé)
1.
cu
terminația
în
formă
de
rostel
(cioc
mic).
ROSTELI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. rostellum „cioc mic”)
1.
„cioc
mic,
rostel”.
rostelifer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. rostellum „cioc mic” + -fer)
1.
prevăzut
cu
un
cioc
mic.
rosteliform, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. rostellum „cioc mic” + -form)
1.
în
formă
de
rostel
(cioc
mic).
acroton
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. acrotonus)
1.
concrescut
prin
vârf.
2.
(despre
foliole)
cu
porțiunea
terminală
mai
dezvoltată.
3.
(despre
orhidee)
care
are
anterele
concrescute,
prin
vârf,
cu
rostelul.
cancelat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
cancellatus;
cancellosus;
clathratus
2.
FR
cancellé;
grillagé;
treillissé
3.
EN
cancellated;
latticed;
clathrate;
articulate;
joited
4.
DE
gitterig;
gegittert;
gitterförmig;
gitterartig
5.
RU
сетчaтый;
решетчaтый
6.
HU
rácsos,
rostélyos
rostel; rostru
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
rostellum;
rostrum
2.
FR
bec;
rostelle
3.
EN
rostel;
beak;
small
beak
4.
DE
Schnäbelchen;
Schnabel;
Hakel
5.
RU
носик;
клювик;
рострум
6.
HU
csőröcske;
rosztellum
rostrat
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
rostratus
2.
FR
rostré
3.
EN
beaked;
rostrate;
rostellate
4.
DE
geschnabelt
5.
RU
клювистый;
с
носиком;
с
хоботком
6.
HU
csőrös
ROSTELI-
Parte de vorbire:
prefix
Etimologie: (lat. rostellum „cioc mic”)
1.
„cioc
mic,
rostel”.
rosteliform, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (lat. rostellum „cioc mic” + -form)
1.
în
formă
de
rostel
(cioc
mic).