OK
X
superfinisa
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. superfinir)
1.
a
netezi
foarte
fin
asperitățile
suprafețelor
unor
piese
sau
organe
de
mașini.
superfiniție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. superfinition)
1.
acțiunea
de
a
superfinisa
și
rezultatul
ei;
superfinisare.
2.
polizare
foarte
amănunțită
a
suprafețelor
unor
obiecte
metalice,
efectuată
prin
mișcări
încete,
în
linie
dreaptă.