OK
X
polizat
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (poliza)
1.
I.
care
este
prelucrat
cu
polizorul.
2.
(despre
foile
de
tablă
subțire)
laminat
la
rece.
3.
II.
acțiunea
de
a
poliza
și
rezultatul
ei;
polizare.
superfiniție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. superfinition)
1.
acțiunea
de
a
superfinisa
și
rezultatul
ei;
superfinisare.
2.
polizare
foarte
amănunțită
a
suprafețelor
unor
obiecte
metalice,
efectuată
prin
mișcări
încete,
în
linie
dreaptă.
monopolizație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. monopolization)
1.
acțiunea
de
a
monopoliza
și
rezultatul
ei.
2.
monopolizare.
polizaj
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. polissage)
1.
acțiunea
de
a
poliza
și
rezultatul
ei;
șlefuirea
sau
îndreptarea
unei
suprafețe
cu
polizorul;
polizare.