concă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. conque)
Etimologie: (fr. conque)
1. mare cochilie concavă.
2. (zool.) gen de moluște marine fără corp; scoică a acestor moluște.
3. (muzică) anumite scoici spiralate, pe care unele popoare le foloseau drept trâmbițe.
4. (anat.) cavitate a urechii, la baza căreia se află orificiul extern al canalului auditiv.
5. (arhit.) parte circulară care încheie nava mare a unei biserici.