OK
X
trândăvire
Parte de vorbire:
s.f. (pop.)
Etimologie: (vb. trândăvi)
1.
faptul
de
a
trândăvi;
lenevire,
trândăvie,
(pop.)
trândăvit.
împuțire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. împuți)
1.
căpătare
a
unui
miros
rău
din
cauza
alterării.
2.
intrare
în
putrefacție.
3.
umplere
a
unui
spațiu
cu
un
miros
greu,
(ca)
de
corp
intrat
în
putrefacție.
4.
(fig.)
trândăvire.
5.
(trivial)
bășire.
împuțeală
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (împuți + -eală)
1.
împuțire.
2.
(concret.)
miros
greu
care
iese
dintr-un
corp
care
a
intrat
în
putrefacție.
3.
(concret.)
obiect
care
a
intrat
în
putrefacție.
4.
(fig.)
trândăvire.
5.
(trivial)
bășire.
împuțicenie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (împuțit + -enie)
1.
împuțire.
2.
(fig.)
trândăvire.
3.
(trivial)
bășire.