întărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. întări)

1. acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei.
2. (înv.) întăritură.
3. sporire a rigidității unei substanțe.
4. creștere a densității unei substanțe.
5. (mil; spc) fortificare a unei poziții strategice.
6. (mil; ccr; lpl) fortificații.
7. (mil; ccr; lpl) trupe militare trimise în ajutorul cuiva.
8. (fig) dobândire a capacității de a suporta loviturile sorții.
9. creștere a forței cuiva.
10. scrobire.
11. consolidare.
12. mărire a rezistenței unei piese, a unui sistem tehnic.
13. întețire a unei intemperii.
14. reconfortare.
15. recăpătare a puterilor după o boală.
16. (gmț) consumare a unei băuturi alcoolice.
17. (reg) unire a stupilor.
18. încuviințare (a unei păreri sau) a unei propuneri.
19. legalizare a unui act.
20. (ccr) act legalizat.
21. confirmare (a unei convingeri sau) a unei bănuieli.
22. accentuare a unui contur într-un desen.
23. (îs) pronume de ~ = pronume care accentuează identitatea persoanei desemnate.
24. (îs) adjectiv de ~ = adjectiv care însoțește un substantiv sau un alt pronume cu scopul de a accentua obiectul determinat.

îmbolnăvire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. îmbolnăvi)

1. faptul de a (se) îmbolnăvi; îmbolnăvit.
2. căpătare a unei boli; infectare, molipsire.
3. (fig.) provocare a supărării cuiva.

împuțire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. împuți)

1. căpătare a unui miros rău din cauza alterării.
2. intrare în putrefacție.
3. umplere a unui spațiu cu un miros greu, (ca) de corp intrat în putrefacție.
4. (fig.) trândăvire.
5. (trivial) bășire.

redobândire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. redobândi)

1. acțiunea de a redobândi și rezultatul ei; obținere din nou, recâștigare.
2. recăpătare a unui lucru, a unei situații, stări etc.

malignizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (maligniza)

1. faptul de a se maligniza; căpătare a unui caracter malign.