Dictionar

silențios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. silencieux, lat. silentiosus)

1. (despre aparate, vehicule) care nu produce zgomot.
2. califică lucrurile care nu fac zgomot sau care fac puțin zgomot.
3. califică o persoană care vorbește puțin, care de obicei tace; tăcut, liniștit.
4. califică locurile nezgomotoase.
 

tacit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tacite, lat. tacitus)

1. (despre o înțelegere) care nu este exprimat formal; făcut pe tăcute; subînțeles.
 

taciturn, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. taciturne, lat. taciturnus)

1. care vorbește puțin, tăcut din fire.