tacet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. tacet, tace)

1. (muz.) suspendare a participării unei voci sau unui instrument pe parcursul unei părți, unui fragment, într-o partitură corală sau orchestrală.

abietinee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abiétinées)

1. (bot.) familie de rășinoase cu fructe în formă de con (reprezentanți: bradul, pinul, molidul etc.); abietacee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.

amentiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amentiforme)

1. (despre inflorescență) în formă de ament, de mâțișor; amentaceu.

amfipode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphipodes)

1. pl. ordin de crustacee cu două feluri de picioare, pentru sărit și înotat.

antenate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenates)

1. supraclasă a artropodelor, animale prevăzute cu antene: insecte, miriapode și crustacee.

antenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antenne, lat. antenna)

1. fiecare dintre cele două organe de simț, firișoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor și miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepție a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuțită la extremități.
4. (fam.; pl.) sursă de informații.
5. filială, unitate subalternă detașată pe lângă un organism central.

apendice/apendice

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. appendice, lat. appendix)

1. prelungire a intestinului gros, care pornește de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoțește articulația unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.