Dictionar

vitros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vitreux)

1. asemănător sticlei; sticlos.
2. corp ~ (și s. n.) = umoare vitroasă; structură ~oasă = structură sticloasă a rocilor eruptive.
 

devitrifica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. dévitrifier)

1. a produce devitrificarea.
2. (chimie) a face ca o substanță (în special sticla) să-și piardă transparența, aspectul vitros, prin acțiune chimică sau termică.
 

hemoftalmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémophtalmie)

1. invadare a corpului vitros de către sânge.
 

HIAL-, HIALO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. hyal/o/-, cf. gr. hyalos)

1. „sticlă, corp vitros; transparent”.
 

hialin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hyalin)

1. care are înfățișarea, transparența sticlei; vitros.
 

hialită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyalite)

1. inflamație a corpului vitros.
 

hialoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. hyaloïde)

1. care are transparența sticlei; sticlos, vitros.
2. (anat.) umoare ~ă = lichid transparent care umple fundul globului ocular; corp vitros.
3. (anat.) membrană ~ă = membrană subțire care învelește corpul vitros.