Dictionar

acufenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acouphène)

1. senzație auditivă patologică, prin zgomote, vâjâituri în urechi, fără un sistem extern; tinitus.
 

amforism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. amphorisme)

1. (med.) însușirea de a produce zgomote amforice; suflu amforic.
 

antifon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antiphone)

1. mic corp plastic care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote intense.
 

antifona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (anti- + -fon2)

1. a acoperi (caroseria unui autovehicul) cu un strat protector pentru atenuarea zgomotelor.
 

antifonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + fonic)

1. (despre cântecul unui solist, al unui cor) alternativ.
2. (despre materiale) care atenuează zgomotele.
 

antizgomot

Parte de vorbire:  adj. inv., s.n.  
Etimologie: (după fr. anti-bruit)

1. (dispozitiv) care anihilează zgomotele.
2. adj. care atenuează zgomotul; antifonic.