Dictionar

conturna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. contornare, fr. contourner)

1. a înconjura, a ocoli.
2. a încinge (cu ornamente); a contura (I, 2).
 
 

îmbrăcina

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (înv., reg.)  
Etimologie: (în- + brăcină)

1. a-și lega (izmenele cu) brăcinarul; a (se) încinge cu brăcina; a (se) încinge, (reg.) a (se) îmbrâna.
 

îmbrâna

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (regional)  
Etimologie: (în- + brâu)

1. a (se) încinge cu brâul; (înv. și reg.) a (se) îmbrăcina.