îndumnezei
Parte de vorbire: I. vb. tr, II. vb. refl.
Etimologie: (în + Dumnezeu)
Etimologie: (în + Dumnezeu)
1. I. a adora pe cineva ca pe Dumnezeu; a trata ca pe o divinitate; a zeifica; a diviniza, a preamări.
2. (fig.) a ridica în slavă; a slăvi.
3. II. a deveni asemănător cu Dumnezeu.
4. (despre credincioși) a participa la viața lui Dumnezeu prin energiile divine necreate.
5. (despre natura umană) a se transfigura, devenind, în limitele proprii, perfectă.
6. (var.) a (se) îndumnezeia.