Dictionar

îndurerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. îndurera)

1. (rar) provocare a unei dureri fizice.
2. provocare a unei mari dureri sufletești.
3. mâhnire, întristare.
 

afecta 2

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affecter, lat. affectare)

1. tr. a îndurera, a întrista.
2. a simula; a se preface.
3. a prejudicia.
4. intr., refl. a-și da aere.
 

afectat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (afecta)

1. (și adv.) îndurerat, mâhnit, abătut.
2. emfatic, prefăcut.
 
 

ulcera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ulcérer)

1. refl. (despre un țesut) a deveni ulceros.
2. tr. a cauza o ulcerație.
3. (fig.) a îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa.
 

ulcerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. ulcera)

1. faptul de a ulcera; ulcerație.
2. (fig; rar) îndurerare.
 

întristare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. întrista)

1. faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare.
2. (înv.) întrestare.