Dictionar

ulcera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ulcérer)

1. refl. (despre un țesut) a deveni ulceros.
2. tr. a cauza o ulcerație.
3. (fig.) a îndurera profund, a mâhni, a răni; a jigni, a ofensa.
 

exulcera

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. exulcérer, lat. exulcerare)

1. (med.) a provoca, a determina o exulcerație; a ulcera ușor.
 

ulcerare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. ulcera)

1. faptul de a ulcera; ulcerație.
2. (fig; rar) îndurerare.
 

ulcerația trunchiului și ramurilor de păr

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Nectria galligena
2. FR chancre du tronc et des branches du Poirier
3. EN canker and eye rot of pear; nectria trunk and twig canker of pear
4. DE Nectria Stamm- und Zweigkrebs des Birnbaums
5. RU нектриозный рaк стволов иветвей rруши
6. HU körte nektriás rákja
 

ulcerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ulcération)

1. formare a unui ulcer; rană ulceroasă.
 

ulcerativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ulcératif)

1. (med.) care produce ulcerație; ulcerogen.
 

aftă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. aphte)

1. ulcerație superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală.
 

agranulocitar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. agranulocytaire)

1. referitor la agranulocite.
2. (med.) angină ~ă = faringită acută manifestată în stări de agranulocitoză, care se caracterizează prin ulcerații ale mucoaselor necrotice ale gurii și orofaringelui.
 

aterogeneză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. athérogenèse)

1. (med.) depozit de substanțe grase și de colesterol care se formează pe peretele interior al arterelor și care se poate calcifica sau ulcera; producerea de ateroame.
 

blefaroconioză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharoconiose)

1. inflamare, ulcerare a mucoasei pleoapelor, declanșată de pulberi.
 

dizenterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysentérie, lat. dysenteria)

1. boală infecțioasă manifestată prin dureri abdominale, tenesme, ulcerații pe intestine și diaree cu sânge.
 

eroziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érosion, lat. erosio)

1. roadere a solului, a rocilor sub acțiunea diferiților agenți externi.
2. (p. ext.) roadere, tocire, uzură.
3. uzură a conductelor sau a aparatelor metalice datorită frecării fluidelor de pereții acestora.
4. ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor.
5. (fig.) degradare progresivă, uzură lentă.