Dictionar

aftă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. aphte)

1. ulcerație superficială, dureroasă, pe mucoasa bucală.
 

aftartodocheți

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (gr. afthartos „nestricăcios” + dokesis „asemănare”)

1. adepții doctrinei creștine eretice care învață incoruptibilitatea trupului lui Hristos.
2. (var.) aftardocheți.
 

nafta

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. naphta)

1. esență nerafinată, ușoară sau grea, materie primă la cracarea hidrocarburilor; (impr.) petrol brut, țiței.
 

aftoid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphtoïde)

1. cu aspect de aftă.
2. febră ~ă = febră care este însoțită de o erupție aftoasă.
 

clornaftalină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chlornaphtaline)

1. substanță obținută prin clorurarea naftalinei.
 

etilfluid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éthylfluide)

1. amestec de tetractil de plumb cu bromură de metil și naftalină clorurată, folosită pentru îmbunătățirea calităților antidetonante ale benzinei.
 

naftol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. naphtol)

1. compus organic derivat din naftalină, folosit în industria coloranților, în farmaceutică etc.
 

tetralină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tétraline)

1. lichid incolor, insolubil în apă, solubil în alcool, eter etc., prin hidrogenarea catalitică a naftalinei, dizolvant în industria chimică.
 

aftartodocheți

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (gr. afthartos „nestricăcios” + dokesis „asemănare”)

1. adepții doctrinei creștine eretice care învață incoruptibilitatea trupului lui Hristos.
2. (var.) aftardocheți.