Dictionar

dizenterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dysentérie, lat. dysenteria)

1. boală infecțioasă manifestată prin dureri abdominale, tenesme, ulcerații pe intestine și diaree cu sânge.
 

dizenteric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dysentérique, lat. dysentericus)

1. (suferind) de dizenterie.
 

dizenteriform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dysentériforme)

1. (med.) care are aspectul dizenteriei, specific dizenteriei; dizinteriform.
 

entamibă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entamibe)

1. gen de amibă parazită din clasa rizopodelor, care trăiește în tubul digestiv la om și animale, agent patogen al dizenteriei.
 

guarana

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. guarano)

1. liană care crește în Brazilia.
2. pastă preparată din semințele de guarana (1), antinevralgic și astringent în tratamentul dizenteriei.
3. chitară în țările Americii de Sud.