întrerupere
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (v. întrerupe)
Etimologie: (v. întrerupe)
1. acțiunea de a (se) întrerupe; oprire, suspendare.
2. fără ~ = neîntrerupt, continuu.
3. intervenție care împiedică pe cineva să-și urmeze cursul vorbirii.
4. (inform.) oprire temporară sau definitivă a unui program.
5. ~ de sarcină = avort.
6. (var.) (înv., reg.) întrerumpere.