neîntrerupt, -ă
Parte de vorbire: adj., adv.
Etimologie: (ne- + întrerupt)
Etimologie: (ne- + întrerupt)
1. (care are loc, se desfășoară etc.) fără întrerupere, fără oprire, continuu; necontenit.
2. (prin ext.) permanent.
3. (var.) (fam.) nentrerupt.