obstrucție
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. obstruction, lat. obstructio)
Etimologie: (fr. obstruction, lat. obstructio)
1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație.
2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară).
3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers și să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace.
4. acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească.