Dictionar

astupare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. astupa)

1. acțiunea de a astupa; astupat.
2. umplere, înfundare.
3. închidere; acoperire.
 

aeroembolie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. aéroembolisme)

1. astuparea cu gaz a unui vas sangvin sau limfatic.
 

atrezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atrésie)

1. astupare, neperforare a unui orificiu sau canal natural.
 

buraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bourrage)

1. acțiunea de a bura și rezultatul ei; burare.
2. astupare cu material special a spațiului gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare.
3. îndesare a balastului sub traversele liniei de cale ferată.
 

embolie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embolie)

1. astupare bruscă a unui vas sangvin printr-un embolus.
 

-EMBOLIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (gr. embole „strângere, înfigere, astupare”)

1. „astupare, obstrucție”.
 

etufa

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. etouffer)

1. a opri respirația cuiva, împiedicând plămânii acestuia să primească aer; a sufoca.
2. a provoca moartea prin împiedicarea respirației, fie printr-o strângere puternică a gâtului, fie prin astuparea nasului și a gurii; a sufoca.
3. (sericicultură) a distruge crisalida fluturelui de mătase din gogoșile destinate filării, prin introducerea gogoșilor într-un cuptor special.