Dictionar

cocheta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. coqueter)

1. a căuta fie pe placul unei persoane de sex opus.
2. (fig.) a arăta relații de prietenie cu cineva; a flirta.
 

cochetărie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coquetterie)

1. purtare inspirată de dorința de a plăcea unei persoane de sex opus.
 

demimondă

Parte de vorbire:  s.f. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. demi-monde)

1. mediu format în jurul femeilor frivole, adesea venale sau întreținute de bogați.
2. femeie cu purtări ușuratice; cochetă, demimondenă.
 
 

grizetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. grisette)

1. tânără lucrătoare sau vânzătoare cochetă, ușuratică.
 

pupuică

Parte de vorbire:  adj. f., s.f. (regional)  
Etimologie: (pupui + -ică, cf. puică)

1. (fată, femeie) drăguță, agreabilă, cochetă etc.