Dictionar

comandită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commandite)

1. societate comercială în care, în temeiul unui contract, unii dintre asociați răspund solidar și cu întreaga lor avere față de creditorii ei, iar alții numai în limitele capitalului social investit.
2. fondurile vărsate de fiecare asociat al unei asemenea societăți.
 

comandita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. commanditer)

1. a furniza fonduri în comandită.
 

comanditar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commanditaire)

1. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită.
 

comanditat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commandité)

1. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societății în comandită.
 

comandita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. commanditer)

1. a furniza fonduri în comandită.
 

comanditar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commanditaire)

1. (asociat) a cărui răspundere se limitează la capitalul depus într-o societate în comandită.
 

comanditat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. commandité)

1. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societății în comandită.