Dictionar

ambeta

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (învechit)  
Etimologie: (fr. embêter)

1. a cauza dezagrement; a enerva, a importuna pe cineva; a supăra, a deranja.
2. a resimți plictiseală, a fi plictisit; a (se) plictisi.
 

ambetant, -ă

Parte de vorbire:  adj. (franțuzism învechit)  
Etimologie: (fr. embêtant)

1. care ambetează; plictisitor.
2. care provoacă necazuri, neplăceri.
3. (antonime) amuzant, plăcut.
 

gambetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cf.. Gambetta)

1. pălărie bărbătească de fetru, tare, cu calotă ovală și borurile răsfrânte pe margine; melon.
 

jambetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jambette)

1. mișcare a calului constând în ridicarea la orizontală a unui picior posterior, calul stând pe loc.
 

melon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. melon)

1. pălărie bărbătească, din pâslă rigidă, cu boruri înguste și fund rotunjit, folosită în principal la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea; gambetă.