Dictionar

neocor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néocore, gr. neokoros)

1. păzitor al unui templu în Grecia antică.
2. cetate care avea sub oblăduirea sa un templu al unei divinități însemnate sau al cultului imperial.
3. preot administrator al unui sanctuar (la catolici).
 

neocortex

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néo-cortex)

1. formațiunea cea mai recentă a cortexului cerebral.