Dictionar

stimulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. stimuline)

1. hormon al hipofizei, stimulant al activității glandelor endocrine.
 

biostimulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biostimuline)

1. substanță produsă în țesuturile grefate, care stimulează regenerarea acestora.
 

corticostimulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corticostimuline)

1. hormon secretat de hipofiză, care excită secreția cortexului suprarenal.
 

foliculostimulină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. folliculostimuline)

1. hormon hipofizar care controlează secreția de stimulină.
 

gonadostimulină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. gonadostimuline)

1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care afectează dezvoltarea și funcționarea gonadelor; gonadotropină.
 

tireostimulină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thyréostimuline)

1. hormon hipofizar tireotrop care reglează formarea tiroxinei.
 

adrenocorticotropină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. adrenocorticotropin)

1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreția substanței corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.
 

antehipofiză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antéhypophyse)

1. (anatomie) partea anterioară a glandei pituitare având funcție glandulară și sintetizatoare de hormoni (hormonul de creștere, tireostimulina, hormonul luteinizant et cetera); lobul anterior al hipofizei.
 

foliculostimulină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. folliculostimuline)

1. hormon hipofizar care controlează secreția de stimulină.
 

gonadotropină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Gonadotropin)

1. hormon secretat de placentă, cu acțiune asupra ovarelor; gonadostimulină.