Dictionar

trișare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. trișa)

1. acțiunea de a trișa și rezultatul ei.
2. înșelare (în special la jocul de cărți); trișaj, trișerie.
3. fraudă comisă în timpul unui examen, o competiție sau pentru a obține anumite avantaje.
4. (prin ext.) inducere în eroare; înșelare, păcălire.
 

trișerie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. tricherie)

1. acțiunea de a trișa, de a înșela, de a nu respecta regulile sau convențiile de joc sau de viață; trișaj, trișare.
 

trișaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (trișa + -aj)

1. acțiunea de a trișa, de a înșela, de a nu respecta regulile sau convențiile de joc sau de viață; trișare, trișerie.
 

șulerie

Parte de vorbire:  s.f. (înv., reg.)  
Etimologie: (șuler + -ie)

1. înșelătorie la jocul de cărți; trișare.
2. faptă de șarlatan; șulerie.