Dictionar

afiliație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affiliation)

1. acțiunea de a se afilia; asociere a unei persoane, a unui grup de persoane, sau a unei instituții etc. la o organizație, pentru a participa la activitățile acesteia sau a beneficia de anumite avantaje; afiliere.
2. (var.) (înv.) afiliațiune.
3. (antonim) dezafiliere.
 

antiapartheid

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (anti- + apartheid)

1. care se opune sau este îndreptat împotriva politicii de apartheid (regim sud-african în care oamenii de diferite rase erau ținuți separați, iar oamenii albi aveau mai multe drepturi și avantaje); nediscriminatoriu.
 

aristocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale.
 

clauză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. clausa, fr. clause)

1. dispoziție specială sau accesorie inserată într-o convenție, într-un tratat, contract etc.
2. ~a națiunii celei mai favorizate = clauză prin care, într-un acord internațional, un stat recunoaște altui stat în relațiile bilaterale (de credit, financiare, de import-export) aceleași avantaje și privilegii acordate și altor state.
 

democratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démocrature)

1. denumire ironică a unei politici care combină avantajele democrației cu dezavantajele dictaturii a unui sistem totalitar, intolerant.
 

deserviciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (des- + serviciu)

1. fapt care dezavantajează; contraserviciu (2).