cenotaf
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)
Etimologie: (fr. cénotaphe, lat. cenotaphium, gr. kenotaphion)
1. monument funerar sau mormânt gol ridicat în memoria unei persoane decedate, în general ilustră sau reprezentativă, care a fost înmormântată în altă parte sau care nu a primit înmormântare.