OK
X
acatafazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acataphasie)
1.
așezare
greșită
a
cuvintelor
în
vorbire.
2.
(med.)
tulburare
de
comunicare
verbală
constând
în
dezacordul
între
ideație
și
vorbire.
acatagrafie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acatagraphie)
1.
tulburare
a
comunicării
scrise
constând
în
așezarea
greșită
a
cuvintelor
în
scris.
aglomerație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. agglomération)
1.
îmbulzeală.
2.
așezare
omenească.
amenajament
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. aménagement)
1.
acțiunea
de
amenajare
a
resurselor
unui
loc
pentru
a
le
face
exploatabile
sau
mai
productive.
2.
disciplină
care
are
ca
obiect
amenajarea
pădurilor.
3.
lucrare
conținând
descrierile,
planurile
și
dispozițiile
privitoare
la
pădurile
amenajate.
4.
(rar)
acțiunea
de
a
amenaja,
de
a
face
locuibil
un
loc,
o
casă
et
cetera;
acțiunea
de
a
adapta,
de
a
modifica
ceva
pentru
a-l
face
mai
potrivit
și
rezultatul
acestei
acțiuni;
organizare.
5.
(cib.)
seria
operațiilor
de
așezare
care
într-un
program
nu
contribuie
direct
la
obținerea
soluției,
ci
mai
curând
la
buna
utilizare
a
organelor
calculatorului.
aranjament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arrangement)
1.
acord,
înțelegere.
2.
mod
de
alcătuire,
de
dispunere.
3.
~
muzical
=
transcriere
a
unei
piese
muzicale
pentru
alte
instrumente
sau
formații
decât
acelea
pentru
care
a
fost
compusă.
4.
(mat.;
pl.)
totalitatea
posibilităților
de
așezare
a
unui
număr
dat
de
obiecte,
astfel
încât
două
grupe
oarecare
să
difere
între
ele
fie
prin
natura
obiectelor,
fie
prin
ordinea
lor.
asietă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. assiette)
1.
poziție
a
planului
de
bază
al
unei
(aero)nave
față
de
planul
orizontal.
2.
(fin.)
mod
de
așezare
a
impozitelor
către
stat.