OK
X
beta
Parte de vorbire:
s.m. inv.
Etimologie: (fr. bêta)
1.
inv.
a
doua
literă
a
alfabetului
grecesc
(β,
Β),
corespunzând
sunetului
b.
2.
radiație
~
=
radiația
emisă
de
nucleul
izotopilor
radioactivi,
din
electroni.
ambeta
Parte de vorbire:
vb. tr., refl. (învechit)
Etimologie: (fr. embêter)
1.
a
cauza
dezagrement;
a
enerva,
a
importuna
pe
cineva;
a
supăra,
a
deranja.
2.
a
resimți
plictiseală,
a
fi
plictisit;
a
(se)
plictisi.
bebe-eprubetă
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (din fr. bébé-éprouvette)
1.
(med.)
copil
rezultat
dintr-un
embrion
obținut
prin
fertilizare
in
vitro
(inseminare
artificială).
betacism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. betacism)
1.
pronunțare
alterată
a
consoanelor
b
și
p.
betaină
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bétaïne)
1.
substanță,
derivat
al
glicocolului,
din
sfecla
de
zahăr.
betaterapie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bétathérapie)
1.
tratament
medical
cu
izotopi
care
constituie
surse
de
radiații
beta.
betatron
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bétatron)
1.
accelerator
ciclic
de
particule
pentru
accelerarea
electronilor
care
imprimă
energii
foarte
mari.
abbevilian, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.n.
Etimologie: (fr. abbevillien)
1.
(din)
subetajul
mijlociu
al
paleoliticului
inferior;
chelean.
2.
I.
legat
de
localitatea
franceză
Abbeville.
3.
(preist.)
califică
un
tip
de
cultură
aparținând
paleoliticului
inferior,
descoperită
în
depozitele
cuaternare
de
la
Abbeville;
care
este
specific
abbevilianului;
care
se
referă
la
această
perioadă.
4.
(geol.)
care
se
referă
la
perioada
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
5.
II.
(geol.)
perioadă
preistorică
a
paleoliticului
inferior,
caracterizată
prin
utilizarea
fragmentelor
grele
de
silex
tăiate
grosier
pe
ambele
părți.
abecedar
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)
1.
carte
elementară
pentru
învățarea
scrisului
și
cititului.
2.
(fig.)
primele
noțiuni
ale
unei
științe
sau
profesiuni;
abc.
3.
(var.
înv.)
abețadar,
abețe,
abițedar,
abițidar.
acheulean, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acheuléen)
1.
(din)
ultimul
subetaj
al
paleoliticului
inferior.
ampicilină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. ampicillin)
1.
(farm.)
antibiotic
cu
spectru
larg
din
clasa
beta-lactaminelor,
care
acționează
asupra
bacteriilor
gram-pozitive
și
asupra
anumitor
bacterii
gram-negative;
penicilină
semisintetică.
anglicanism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anglicanisme)
1.
religie
de
stat
a
Angliei,
cu
caracter
reformat,
constituită
oficial
în
1562
sub
Elisabeta
I.
anită
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anite)
1.
(med.)
inflamație
a
anusului
sau
a
regiunii
anale.
2.
(med.)
~
streptococică
=
infecție
bacteriană
superficială
legată
de
streptococii
beta-hemolitici
de
grup
A,
care
se
manifestă
sub
forma
unui
eritem
perianal
dureros.