OK
X
-DRAMĂ
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. drama „acţiune”)
1.
„piesă
de
teatru”.
dramă 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. drame, lat., gr. drama)
1.
specie
a
genului
dramatic
în
care
tragicul
se
amestecă
cu
comicul.
2.
~
muzicală
(sau
lirică)
=
(spectacol
de)
operă.
3.
arta
dramatică.
4.
(fig.)
eveniment
tragic,
zguduitor;
nenorocire.
5.
frământare,
conflict
sufletesc
puternic,
cu
consecințe
tragice.
DRAMA(T)-, -dramă
Parte de vorbire:
afix
Etimologie: (fr. drama/t/-, -drame, cf. gr. drama „acţiune”)
1.
„piesă
de
teatru”.
drămăluire
Parte de vorbire:
s.f. (rar)
Etimologie: (drămălui)
1.
acțiunea
de
a
drămălui
și
rezultatul
ei;
cântărire
cu
precizie,
cumpănire;
drămuire.
dramatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)
1.
referitor
la
dramă,
la
teatru.
2.
gen
~
=
gen
literar
care
cuprinde
opere
scrise
în
dialog,
în
care
ideile
și
sentimentele,
ducând
la
desfășurarea
unui
conflict
între
personaje,
sunt
prezentate
dinamic
pe
scenă;
cronică
~ă
=
prezentare
(analitică)
a
unei
reprezentații
teatrale;
artă
~ă
=
arta
și
teoria
punerii
în
scenă
și
interpretării
operelor
dramatice;
dramă
(2).
3.
(despre
voci)
care
se
caracterizează
printr-o
sonoritate
colorată
și
plină
de
gravitate,
dar
având
o
mobilitate
limitată.
4.
(fig.;
despre
întâmplări,
situații
etc.)
bogat
în
contraste,
în
conflicte;
zguduitor,
impresionat.
dramaticește
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (dramatic + -icește)
1.
în
manieră
dramatică.
2.
într-o
manieră
specifică
dramei
sau
care
evocă
drama.
3.
într-un
mod
teatral.
act
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. acte, lat. actum)
1.
manifestare
a
unei
activități;
acțiune,
faptă.
2.
a
face
~
de
prezență
=
a
apărea
undeva,
obligat
sau
din
politețe.
3.
document,
înscris
oficial.
4.
~
de
acuzare
=
concluzie
scrisă
asupra
anchetării
unei
cauze
penale,
bază
la
dezbaterile
unui
proces.
5.
diviziune
a
unei
opere
dramatice.
6.
~
sexual
=
împreunare
sexuală
între
doi
indivizi;
contact
sexual.
acțiune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. action, lat. actio)
1.
desfășurare
a
unei
activități;
faptă.
2.
operație
militară
(ofensivă
sau
defensivă).
3.
ceea
ce
arată
un
verb.
4.
totalitatea
întâmplărilor
dintr-o
operă
epică
sau
dramatică.
5.
efect,
influență.
6.
proces.
7.
cerere
prin
care
se
deschide
un
proces.
8.
hârtie
de
valoare
care
reprezintă
o
cotă
fixă
din
capitalul
unei
societăți
comerciale
și
care
dă
deținătorului
dividende.
antipiesă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. anti-pièce)
1.
piesă
de
teatru
care
nu
respectă
procedeele
dramatice
consacrate
și
care
ilustrează
o
nouă
estetică;
(rar)
antiteatru.
2.
piesă
fără
valoare
artistică;
parodie
a
unei
piese.
antiteatru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. antithéâtre)
1.
curent
modern
în
teatru
care
încearcă
să
reducă
dramaturgia
la
elementele
ei
esențiale.
arioso
Parte de vorbire:
I. adv., II. s.n.
Etimologie: (it. arioso)
1.
I.
(muz.)
(ca
indicație
de
execuție)
interpretare
patetică
și
profundă
care
ar
trebui
dată
unui
pasaj
cântat.
2.
II.
(muz.)
arie
muzicală
de
mare
intensitate
dramatică;
piesă
vocală
apropiată
de
arie
și
recitativ.
autosacramental
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr., sp. autosacramental)
1.
reprezentație
dramatică
în
Spania,
care
avea
loc
de
ziua
Domnului,
după
ceremoniile
religioase,
pe
scene
improvizate
pe
străzi.