ragtime
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (amer. ragtime)
Etimologie: (amer. ragtime)
1. muzică sincopată și rapidă, specifică jazului, din fuziunea folclorului negru american cu muzica de dans a albilor.
2. stil pianistic prin execuția acestei muzici, marcând cu mâna stângă timpii tari printr-un sunet, în timp ce mâna dreaptă reproduce melodia sincopată și cu unele broderii.