Dictionar

simbiont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Symbiont)

1. (biol.) organism în simbioză cu altul.
 

simbionți

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT symbionta
2. FR symbiotes
3. EN symbionts
4. DE Symbionten
5. RU симбионты
6. HU szimbionták, együttélők
 

simbiotic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT symbioticus
2. FR symbiotique
3. EN symbiotic
4. DE symbiotisch; zusammenlebend
5. RU симбиотический
6. HU szimbiotikus, együttélő
 

simbiotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. symbiotique)

1. adj. referitor la simbioză.
2. care trăiește în simbioză.
3. s. f. arta de a asocia oamenii pentru a constitui, cultiva și conserva între ei viața de societate.
 

simbiotrof

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT symbiotrophus
2. FR symbiotrophe
3. EN symbiotrophic
4. DE symbiotroph
5. RU симбиотрофический
6. HU szimbiotrófikus, az egyik szimbióta a másik táplálására szolgál
 

simbiotrofism

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT symbiotrophismus
2. FR symbiotrophisme
3. EN symbiotrophism
4. DE Symbiotrophismus
5. RU симбиотрофизм
6. HU szimbiotrofizmus
 

abrevia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. abbreviare)

1. a prescurta (un cuvânt, un titlu etc.).
2. a nota ceva printr-un simbol, printr-o siglă.
 

abreviere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abrevia)

1. acțiunea de a abrevia și rezultatul ei.
2. (concr.) cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol.
 

abundență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. abondance, lat. abundantia)

1. cantitate mare, belșug; bogăție.
2. cornul ~ei = corn cu fructe și flori, simbol al belșugului.
3. (biol.) număr al indivizilor unei specii dintr-un releveu.
 

acarofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acarophile)

1. care crește în simbioză cu acarienii; acarofitic.
 

acarofitic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acarophytique)

1. care crește în simbioză cu acarienii; acarofil.
 

adresă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adresse)

1. indicație pe scrisori, colete etc. care conține numele și domiciliul destinatarului.
2. la ~a cuiva = cu privire la cineva.
3. comunicare oficială făcută în scris de o instituție.
4. dexteritate, îndemânare.
5. (inform.) simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei mașini electronice unde se înregistrează o informație.