solistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. solistisch)

1. care pune accentul pe interpretarea solistului; executat de un solist.

adagio

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. adagio)

1. adv. (muz.) lent.
2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.
3. dans clasic lent pentru doi soliști, într-un balet.

background

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. background)

1. fundal sonor (melodic, armonic, ritmic) care susține și completează partea solistică, instrumentală sau vocală.
2. tehnică de filmare la care o proiecție formează fondul decorativ.

cadență

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cadenza, fr. cadence)

1. 1.. ritm de desfășurare a unei mișcări.
2. în ~ = cu mișcări uniform repetate.
3. frecvență (1); număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp.
4. succesiune ritmică a unor cuvinte, fraze, versuri.
5. formulă melodico-armonică de încheiere a unei fraze muzicale.
6. secțiune solistică cu caracter de improvizație dintr-un concert instrumental, care permite interpretului să-și etaleze virtuozitatea.

cantată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantata, fr. cantate)

1. compoziție vocal-instrumentală solemnă lirică pentru soliști, cor și orchestră, asemănătoare cu oratoriul.

chase

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. chase)

1. (jaz) dialog foarte viu între soliștii interpreți ai aceluiași instrument, fiecăruia revenindu-i câteva măsuri.

chorus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. chorus)

1. vechi dans și cântec englezesc vioi, interpretat de unul sau mai mulți soliști, refrenul reluat de cor.
2. partea principală a unei teme de jaz.
3. improvizație colectivă după improvizațiile soliștilor.