OK
X
superioritate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. supériorité, lat. superioritas)
1.
însușirea,
starea
a
ceea
ce
este
superior;
atitudine
a
celui
care
se
crede
superior.
avantaj
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. avantage)
1.
folos,
profit,
beneficiu.
2.
situație
mai
bună,
favorabilă.
3.
~
reciproc
=
principiu
de
bază
în
relațiile
internaționale
potrivit
căruia
raporturile
dintre
state
trebuie
să
se
întemeieze
pe
respectarea
intereselor
lor
(inter)naționale,
să
favorizeze
dezvoltarea
acestora.
4.
superioritate
(de
situație,
de
poziție
etc.).
5.
(tenis)
punct
marcat
de
unul
dintre
jucători
când
aceștia
se
află
fiecare
la
40
de
puncte.
6.
drept
excepțional;
privilegiu,
favoare.
ceda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. céder, lat cedere)
1.
tr.
a
abandona
cuiva
un
bun,
renunțând
la
dreptul
de
posesiune.
2.
a
face
o
cesiune.
3.
intr.
a
da
cuiva
dreptate;
a-i
recunoaște
superioritatea.
4.
(sport)
a
se
recunoaște
învins,
a
înceta
întrecerea.
5.
(despre
boli,
dureri)
a
se
ameliora,
a
scădea
în
intensitate.
6.
(despre
lucruri,
elemente
de
construcție)
a
nu
rezista
la
apăsare,
a
se
rupe.
7.
(despre
corpuri,
medii)
a
transfera
căldura
unui
alt
corp
sau
mediu.
comparativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. comparatif, lat. comparativus)
1.
bazat
pe
comparație;
pentru
o
comparație.
2.
metodă
~ă
=
metodă
de
cercetare
în
lingvistica
istorică,
constând
în
reconstituirea
faptelor
de
limbă
din
trecut,
nescrise,
prin
compararea
metodică
a
unor
fapte
corespunzătoare
de
mai
târziu
din
diferite
limbi
existente;
gramatică
~ă
=
disciplină
care
studiază,
prin
comparație,
structura
gramaticală
a
limbilor
înrudite.
3.
(gram.)
grad
~
(și
s.
n.)
=
formă
a
adjectivului
și
a
adverbului
care
exprimă
superioritatea,
inferioritatea
sau
egalitatea
între
mai
multe
obiecte.
condescendență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. condescendance)
1.
atitudine
plină
de
considerație,
de
respect,
atenție
și
bunăvoință
față
de
cineva;
amabilitate;
deferență.
2.
(peior.)
bunăvoință
cu
aer
de
dispreț,
aroganță,
superioritate.
importanță
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. importance)
1.
ceea
ce
face
ca
un
lucru
să
prezinte
mare
interes,
valoare,
însemnătate.
2.
a-și
da
~
=
a
se
îngâmfa,
a-și
da
aere
de
superioritate;
plin
de
~
=
încrezut.
machism 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. machisme)
1.
doctrină
potrivit
căreia
bărbatul
își
face
simțită
superioritatea
față
de
femeie.