antecedent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. antécédent, lat. antecedens)

1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăți ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstrații.
7. prima secțiune a unei unități melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.

arheologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archéologie)

1. știință care studiază trecutul istoric al societății omenești pe baza interpretărilor vestigiilor aparținând diferitelor culturi materiale.

conservator 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conservateur, lat. conservator)

1. adj. care conservă, conservativ2, conservatorist.
2. atașat de instituțiile trecutului, refractar la ceea ce este nou.
3. partid ~ (și s. m. pl.) = denumire a unor partide valorificând tradiția în plan politic și ideologic.
4. s. m. f. cel care îngrijește piesele dintr-un muzeu; custode.
5. s. n. instituție specializată, subordonată administrației poștale, unde sunt păstrate colecții filatelice.
6. ~ de ulei = rezervor metalic deasupra capacului unor transformatoare electrice care folosesc ca izolant uleiul.

fixism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fixisme)

1. concepție care neagă evoluția lumii vii, considerând că speciile de plante și de animale sunt invariabile.
2. teorie din sec. XIX potrivit căreia bazinele oceanice și blocurile continentale ar fi fost permanente și imobile de-a lungul trecutului geologic al Pământului.

paleobiogeografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paléo-biogéographie)

1. disciplină care studiază fauna și flora din trecutul geologic al Pământului.

paleomagnetism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paléomagnétisme)

1. metodă de determinare a va-lorilor câmpului magnetic terestru din trecutul geologic.