Dictionar

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).
 

anaglific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. anaglyphisch)

1. se referă la o imprimare în relief destinată nevăzătorilor; anagliptic.
 

anagliptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anaglyptique)

1. imprimat în relief (pentru nevăzători); anaglific.
 

braillogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (Braille + -gramă)

1. comunicare transmisă pentru nevăzători în sistemul Braille.
 

cecogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cécogramme)

1. scrisoare în alfabetul Braille pentru nevăzători, expediată prin poștă.
 

digicasetofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digicassetophone)

1. casetofon care poate fi utilizat de nevăzători.