Dictionar

spasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spasme)

1. contracție bruscă și involuntară a unui mușchi sau a unui nerv; convulsie.
 

algospasm

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algospasme)

1. (med.) spasm muscular care este însoțit de durere sau crampe; spasm muscular dureros.
 

angiospasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiospasme)

1. contracție spasmodică a unui vas sangvin.
 

arteriospasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artériospasme)

1. contracție spasmodică a pereților arteriali.
 

blefarospasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharospasme)

1. contracție spasmodică, involuntară, a mușchiului orbicular al pleoapelor.
 

bronhospasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. branchospasme)

1. contracție spasmodică a bronhiilor.
 

cardiospasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cardiospasme)

1. spasm al inimii.
2. mișcare spastică a cardiei.
 

acalazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.
 

algospasm

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algospasme)

1. (med.) spasm muscular care este însoțit de durere sau crampe; spasm muscular dureros.
 

angiospasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiospasme)

1. contracție spasmodică a unui vas sangvin.
 

angiospasmodic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. angiospasmodique)

1. referitor la angiospasm; angiospastic.
 

angiospastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. angiospastique)

1. (med.) referitor la angiospasm; însoțit de angiospasme; angiospasmodic.
 

antispasmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (germ. antispasmatisch)

1. (medicament) care combate spasmele; antispasmodic.