Dictionar

 

orbicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orbiculaire, lat. orbicularis)

1. adj. globular, rotund; circular.
2. adj., s. m. (mușchi circular) în jurul pleoapelor și buzelor.
 

blefarospasm

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blépharospasme)

1. contracție spasmodică, involuntară, a mușchiului orbicular al pleoapelor.
 
 

logoftalmie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. logophtalmie)

1. paralizie a mușchilor orbiculari ai pupilelor.