Dictionar

ansă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anse, lat. ansa)

1. toartă de care se prinde un vas, un coș etc.
2. fir de platină sau de nichelină în formă de laț, care servește la recoltarea sau la însămânțarea microorganismelor.
3. formație anatomică în formă de toartă.
4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg.
5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii.
 

ansiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ansiforme)

1. în formă de ansă (toartă).
 

cyatos

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. kyathos)

1. (ant.) vas mic grecesc, de scos vin, în formă de ceașcă cu fundul în calotă, cu o toartă.
 

oenochoe

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oenochoé, gr. oinochoe)

1. vas grecesc de metal, ceramică sau sticlă, în formă de ulcior, cu o singură toartă și cu deschidere trilobată, din care se turna în cupe amestecul de vin și apă.
 

situlă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. situla)

1. (arheol.) vas de metal, ca o căldărușă tronconică, cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă.
 

ANSI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. ansa „mâner, toartă”)

1. „toartă, inel”.