Dictionar

ultramarin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. ultramarin, fr. ultramarine, /II/ Ultramarin)

1. adj. inv., s. n. (de) culoare albastră.
2. s. n. colorant albastru obținut prin topirea unui amestec de caolin, carbonat de sodiu, mangal și sulf.
 

lazurit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. lazurite)

1. (mineralogie) mineral compus din aluminosilicat de sodiu și calciu, cu o frumoasă culoare albastră ultramarin, componenta principală a lapislazuliului; lapislazuli.
 

transmarin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. transmarin)

1. care se află dincolo de mare; de peste mare; ultramarin.