OK
X
spumeg
Parte de vorbire:
s.n. (regional)
Etimologie: (vb. spumega)
1.
spumegare,
spumare,
clăbucire.
2.
(fig.)
mânie
violentă,
înfuriere
(peste
măsură).
spumare (2)
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. spuma, spumă)
1.
acțiunea
de
a
(se)
spuma
și
rezultatul
ei.
2.
acoperire
cu
spumă;
producere
de
spumă;
umplere
de
spumă
a
unui
lichid.
3.
proprietate
a
unor
substanțe
de
a
produce
spumă.
4.
salivare
abundentă
(de
boală,
de
furie
etc.)
în
formă
de
spumă.
5.
(figurat)
înfuriere
peste
măsură,
dezlănțuire.
6.
(prin
ext.)
furie.
enervare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (enerva)
1.
acțiunea
de
a
(se)
enerva
și
rezultatul
ei.
2.
tensiune
nervoasă
manifestată
prin
neliniște,
nerăbdare,
agitație;
iritare,
înfuriere.
3.
(med.)
ablațiune
sau
secționare
a
unui
nerv
sau
a
unui
grup
de
nervi;
enervație.