spumant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. spumante)

1. (substanță, vin) care produce spumă.

spumare (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. spumare)

1. operație de izolare a dulapului și ușii frigiderului.

spumare (2)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. spuma, spumă)

1. acțiunea de a (se) spuma și rezultatul ei.
2. acoperire cu spumă; producere de spumă; umplere de spumă a unui lichid.
3. proprietate a unor substanțe de a produce spumă.
4. salivare abundentă (de boală, de furie etc.) în formă de spumă.
5. (figurat) înfuriere peste măsură, dezlănțuire.
6. (prin ext.) furie.

antispumant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. antiécumeux)

1. substanță care reduce capacitatea de spumare a unor lichide.

autoizotermă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + izotermă)

1. mașină de transport care menține o temperatură constantă; vehicul utilitar cu izolație întărită prin adăugarea de spumă izolatoare; izotermă.

colector 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. collecteur)

1. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide.
2. s. n. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente.
3. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând.
4. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior.
5. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă.
6. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc.

mereng

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. meringue)

1. (patiserie) prăjitură făcută dintr-un amestec de albușuri bătute spumă și zahăr pudră, care se coace la cuptor la foc mic.
2. (var.) mering.

musa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mousser)

1. (despre vinuri) a face spumă.

saponaria

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. saponaria)

1. plantă cu flori roz, care conține saponină și care în contact cu apa face spumă.