monotip, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. monotype)

1. I. făcut după un singur model de tip.
2. (biol.) care conține un singur element; (prin ext.) care conține elemente de morfologie foarte asemănătoare.
3. II. mașină tipografică de cules și turnat literele una câte una.
4. procedeu de pictură pe cupru, pe sticlă sau un material plastic, transpusă prin imprimare pe hârtie; lucrare astfel obținută.

monotipic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT monotypicus
2. FR montypique
3. EN monotypic
4. DE monotypisch
5. RU монотипный; однотипный
6. HU monotipikus, egyetlen fajt tartalmazó nemzetség, változatlanság faji szinten

monotipic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monotypique)

1. (biol.) cu o singură specie.

monotipist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. monotipista)

1. lucrător la monotip (II, 1).

colector 2, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. collecteur)

1. adj. (despre vase, tuburi, bazine) care colectează fluide.
2. s. n. recipient, conductă pentru acumularea materialelor fluide, granulare sau pulverulente.
3. loc unde se adună matrițele din magazia unui linotip sau monotip pentru a forme un rând.
4. organ al rotorului unor mașini electrice cu rolul de a comuta legăturile dintre înfășurarea rotorului și circuitul exterior.
5. substanță organică, folosită ca reactiv la flotația mineralelor pentru a concentra particulele de minerale în spumă.
6. s. m. f. achizitor de mărfuri, de produse etc.

monofoto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Monophoto)

1. monotip pentru fotoculegere.

monotaster

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. monotaster)

1. ansamblu mecanic al monotipului (II, 1), care execută culegerea.

monotipist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. monotipista)

1. lucrător la monotip (II, 1).

rotofoto

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rotophoto/graphie/)

1. (poligr.) instalație pentru culegerea fotografică, bazată pe sistemul monotip.

taster

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Taster)

1. (poligr.) dispozitiv mecanic al mașinii de cules monotip care fixează pe o bandă de hârtie, prin perforări combinate diferit, felul și poziția literelor unui text ce urmează a fi tipărit.